După înfrângerea Chindiei la Voluntari, un uriaș corn al abundenței de imputări și insulte a umplut paginile de socializare, transformând echipa târgovișteană într-o țintă, mai ceva ca în Vechiul Testament, unde aruncarea cu piatra era o pedeapsă legală. După mii de ani, din excrementele acelor ființe au apărut copii identice genetic, clone, care perpetuează aceeași răutate. Fără să cunoască limitele criticii, adică analiza și aprecierea – pozitivă sau negativă – a unui spectacol, cum este și o partidă de fotbal, preistoricii ăștia josnici folosesc expresii nedemne, ca să fim mai realiști, abjecte, la adresa unei echipe de fotbal, Chindia, care în mintea lor tulburată trebuie pedepsită precum Arcan pe timpul fariseilor. Manifestările lor, „relicve” ale Paleoliticului, îi reprezintă nu ca pe niște contemporani ai secolului XXI, ci ca trăitori de acum 3000 de ani î.Hr. Despre evlavia care trebuie să ne caracterizeze în Postul Paștelui, nici nu mai are rost să amintim. Înfrângerea Chindiei a fost, într-adevăr, dură, supărătoare și, logic, merită critici. Am făcut-o și noi, știind că recenziile îndreaptă lucrurile, dacă sunt expuse într-un context ilustrativ al adevărului. Așa cum am mai menționat, în acest sezon Chindia și-a atins obiectivul, încheind campionatul regular pe podium, devansarea pe locul 4 fiind valabilă doar pentru clasamentul play-off-ului. Și atunci, pentru ce să aruncăm cu pietre asupra ei? Anul trecut ne-am bucurat pentru că a câștigat barajul pentru rămânerea în Liga a 2-a, iar acum, când se află în Grupa promovării, este bârfită ca la ușa cortului. Desigur, numărul celor care fac așa ceva este limitat, ca și cerebelul lor, majoritatea suporterilor înțelegând momentele dificile care (mai) apar în viața echipei târgoviștene. Indiferent cum se va încheia acest sezon, emoțiile din edițiile precedente nu mai pot fi trăite, sau da, dar numai în mod pozitiv. Din cele 10 etape ale play-off-ului, s-a disputat numai una, și nimeni nu poate prevedea, în afara Corvinului, ce echipe vor merge la barajul pentru promovarea în SuperLigă, nici măcar a doua formație care va promova direct. Să nu uităm că elevii lui Ilie Poenaru au perioade când devin imbatabili, așa cum s-a întâmplat în cele trei partide consecutive, cu Reșița, ASA și Bihor, plus încă trei de anul trecut. Unde au fost, în tot acest timp, acești cârcotași, pe care i-am prezentat mai sus? Cred că și-au prelungit hibernarea până la partida cu Buzău, iar după episodul din Pipera au început să-și reface „puterile”, precum urșii, amețiți de atâta somnolență. Nu cred că meritau atâta atenție din partea noastră, nici măcar tocirea creionului, dar am vrut să le arătăm că proverbul „fiecare pasăre pe limba ei piere” conține mult adevăr, și e bine să se țină cont de el în afirmațiile aberante. Altfel, începe o mini-vacanță activă, datorată importantului meci de baraj cu Turcia, pentru calificarea la Mondialul 2026. Din toată inima, hai, România!