Perioada 2025–2030 reprezintă o fereastră reală de oportunitate pentru ca România să se repoziționeze ca actor industrial strategic în Uniunea Europeană. Pentru a valorifica acest moment, este esențial un Plan Național de Competitivitate autentic interinstituțional – nu limitat la un singur minister –, aliniat la viitoarele instrumente europene pentru cadrul financiar 2028–2034, inclusiv la Fondul European de Competitivitate, și orientat către industrii cu valoare adăugată ridicată și consolidarea rezilienței economice.
Sute de români activează în sectorul privat la Bruxelles, în organizații europene solide, implicate direct în analiza politicilor și oportunităților de dezvoltare economică generate de contextul UE. Două întrebări-cheie: care sunt sectoarele strategice ale României pentru competitivitatea europeană și ce ar trebui să facă România, chiar acum, pentru a obține rezultatele pe care le așteptăm cu toții?
Unul dintre cele mai subevaluate atuuri ale României rămâne industria alimentară. România dispune de resurse agricole semnificative, însă competitivitatea europeană nu se mai joacă la nivel de producție primară, ci de procesare, inovare și diferențiere. „Industria alimentară reprezintă un sector cu mare potențial de competitivitate, dacă este susținută de politici care încurajează inovarea și dezvoltarea de produse cu valoare adăugată ridicată”, subliniază el. O astfel de strategie ar contribui nu doar la creșterea economică internă, ci și la consolidarea poziției UE ca principal exportator global de produse alimentare procesate.
Această logică se extinde către bioeconomie: materiale bio-based, integrarea în lanțuri de aprovizionare verzi și utilizarea tehnologiei – de la agritech la date satelitare – pentru creșterea productivității și sustenabilității.