Uitați-vă pe hartă! Venezuela nu e undeva la capătul lumii, pierdută între ghețuri și deșert. Este aproape de Statele Unite, la doi pași de destinațiile de vacanță americane din Mexic sau Caraibe. Prea aproape ca să fie ignorată la nesfârșit. Se vede, se simte, miroase a problemă geopolitică serioasă. Noua Cubă, spun unii, dar fără farmecul nostalgic și cu mult mai mult volum. După moartea lui Fidel Castro, Cuba a intrat într-o amorțeală lentă; Venezuela pare că a preluat poziția fruntașă pe acest segment, dar într-o variantă mult mai zgomotoasă și mai instabilă.
Pungile de sărăcie sunt enorme. Nu vorbim de statistici sterile sau grafice colorate, ci de oameni care nu găsesc mâncare, de spitale care arată mai degrabă ca decoruri din filme post-apocaliptice, de orașe în care electricitatea și apa sunt un lux ocazional. Peste toate, un stat care supraviețuiește mai mult prin inerție și forță decât prin legitimitate reală sau performanță administrativă.