În 1980, echipa de fotbal Unirea Răcari revenea după 14 ani în Divizia C, echivalentul Ligii a 3-a de astăzi. Devenind campioană județeană, echipa din fosta comună a avut de înfruntat campioana județului Argeș, Petrolul Bascov. În jocul tur al barajului de promovare, disputat la Răcari, scorul a fost 2-0 pentru dâmbovițeni. Arbitrul întâlnirii a fost divizionarul A Gheorghe Retezan. Intervievat după meci, de către un alt arbitru, dar și ziarist dâmbovițean, Cristian Teodorescu, bucureșteanul a spus. „Echipa din Răcari mi-a lăsat o impresia excelentă. Este favorită pentru promovare. Dar, domnule, cine este acest Costanda (citind numele de pe foaia de arbitraj), pe unde a mai jucat, ar fi trebuit să fie pe la Steaua, Dinamo sau Rapid, zici că e italianul Graziani, dom’le!”. Fiind de față la discuție, împreună cu Marin Stoica, reputatul jurnalist, mi-am propus să-l studiez bine pe internaționalul italian, care era în mare formă atunci. Comparația cu Costanda mă cam fascinase. Și vine jocul retur de la la Bascov. Tot sectorul tehnic al CJEFS Dâmbovița era prezent la meci. Arbitrul partidei a fost tot un bucureștean, George Dragomir, și tot de A. Fotbaliștii dâmbovițeni au avut și de această dată o evoluție deosebită. Important era să nu primească gol, și s-a încheiat 0-0. Astfel, răcărenii reveneau în eșalonul trei. Lotul echipei Unirea era format din Popa, Alexandru, Ciobanu, Mari, Negrea, Nicolescu, Dumitru, Chiriță, Costanda, Șerbănoiu, Sorescu, Hasnaș. În seara aceea de 13 iulie 1980, la Răcari, a fost mare sărbătoare. Și, poate că bucuria ar fi fost și mai mare, dacă s-ar fi știut că în acel joc retur, trupa dâmbovițeană a fost asistată de întreaga echipă FC Argeș, în frunte cu Dobrin. Dar, „camuflarea” făcută de antrenorul Florin Halagian a fost perfectă. Ajunși la Răcari, mai târziu, am sărbătorit și noi cu jucătorii, și le-am adus marea veste. După o clipă de extaz, colegii lui „Grațiani” au început să plângă. Nu le venea să creadă. Măcar de-ar fi făcut și ei o poză cu Dobrin, Radu II, Moiceanu, Roșu, Doru Nicolae și ceilalți campioni. În sezonul următor, echipa din Răcari a întregit grupul formațiilor dâmbovițene din Divizia C, grup care era cât o jumătate de serie. Arbitrul Gheorghe Retezan, cel care l-a „botezat” pe Costanda, a devenit arbitru internațional. Iar Graziani, cel adevărat, a marcat golul din sfertul Campionatului European 1980, în partida Italia – Cehoslovacia. Constanda a jucat câțiva ani buni, în continuare, la Unirea Răcari. Erau vremuri pitorești în fotbal, pentru că nu se ajunsese la o atât de profundă implicare a banului în esențialitatea sportului rege. Cât despre fotbalul din Răcari, pe care l-am tot așteptat să reapară, pentru o a treia tentativă asemănătoare celei din 1980, azi nu l-am mai descoperit pe nicăieri.