Reforma a ajuns să sune ca o alarmă. De fiecare dată când apare în discursuri, tensiunea crește. Oamenii se încruntă, opoziția se pregătește să atace. Parcă urmează o tăiere, o pierdere, un haos inevitabil. Dar oare chiar asta înseamnă reforma? Sau e doar modul în care am ajuns să o percepem, influențați de frică, de inerție și de spectacolul politic?
Poate ar fi mai bine să vorbim mai simplu, mai direct – despre o guvernare mai bună, legi adaptate, sisteme actualizate. Dar aceste expresii nu sună la fel de spectaculos. Reforma are ecou, atrage atenția, creează dramatism. Promite totul, dar de multe ori schimbă doar forma, nu și fondul. E ambalajul, nu conținutul.
În realitate, reforma ar trebui să fie un act de curaj, dar și de echilibru. Populiștii profită de teamă și transformă orice inițiativă într-o amenințare pentru oamenii simpli. Între timp, guvernarea rămâne ineficientă. Autoritățile, temătoare, amână deciziile, iar promisiunile se tot rostogolesc dintr-un mandat în altul. Oamenii își pierd încrederea.