Republica Moldova și Ucraina au făcut pași importanți. Ambele au statut de candidate și au început reforme dificile, însă drumul rămâne lung. Următorul moment decisiv va fi Consiliul European din decembrie 2025, care ar putea deschide negocierile oficiale.
Un aspect esențial, adesea ignorat, este că aderarea unui nou stat nu depinde doar de Comisie. Fiecare extindere trebuie aprobată în unanimitate de toate statele membre, ceea ce face procesul lent și politic. Extinderea nu e doar un exercițiu tehnic, ci o dovadă de încredere între națiuni.
Kaja Kallas, șefa diplomației europene, a declarat recent că mai multe țări ar putea adera până în 2030 – un obiectiv curajos, dar care ar necesita o reformă profundă a Uniunii. O UE cu 30 sau 33 de membri va trebui să-și regândească modul de decizie, bugetul și identitatea politică.
Europa are de ales între două tentații: să se închidă într-un club al prosperității sau să se extindă, asumându-și riscul și responsabilitatea de a uni continentul. Cred că doar a doua cale este corectă. Extinderea nu e doar o procedură birocratică, ci o promisiune – pentru cei care așteaptă la ușă și pentru noi, cei din interior. Poate că 1989 a fost anul libertății, iar 2030 ar putea fi anul responsabilității. Europa nu e completă, dar încă poate deveni întreagă.