Unii spun că politicienii, din oportunism, preiau ideile bune – doar pentru a le capitaliza electoral. Ar fi chiar o formă de progres, dacă ar face-o consecvent. Dar, de cele mai multe ori, vedem contrariul: discursuri frumos împodobite cu „viziuni” și „strategii”, fără ca acestea să treacă proba acțiunii.
Și atunci, merită să ne frământăm? Să pierdem nopți formulând concepte și soluții, doar pentru ca ele să se risipească în aerul cald al indiferenței? Poate că da. Pentru că, dincolo de rezultate, a gândi și a vorbi responsabil rămâne un act de igienă intelectuală. Poate că ideile nu schimbă lumea peste noapte, dar o mențin vie. O societate care încetează să producă idei devine una care nu mai speră.
Schimbarea nu vine întotdeauna din vârful puterii, ci din insistența celor care refuză tăcerea. Uneori, o idee are nevoie de ani ca să-și găsească ecoul, alteori, de o generație întreagă. Dar fără acea primă voce care a avut curajul să o spună, nimic nu începe.
Așadar, poate că nu fiecare articol, fiecare emisiune sau fiecare postare va schimba lumea. Dar fiecare idee spusă cu sens și bună-credință contribuie la oxigenul unei societăți sufocate de zgomot. Și poate, într-o zi, una dintre ele – cine știe care – va prinde rădăcini.