O lume interconectată presupune circulație de idei, resurse și oameni. Poți să te izolezi politic sau economic pentru o vreme, dar nu poți opri dinamica globală fără costuri majore.
Asta nu înseamnă că trebuie să renunțăm la resursele și valorile proprii. Din contră: e important să ne cunoaștem atuurile, să știm ce putem oferi și să le integrăm într-un circuit mai mare. Problema apare atunci când mândria se transformă în izolare, iar educația patriotică devine ideologie rigidă. În secolul XXI, o țară nu se mai definește doar prin „ce are în interior”, ci și prin capacitatea de a se conecta inteligent la exterior.
Amintirea trecutului ne dă identitate, dar discuția reală trebuie să fie despre viitor. Cum construim o „țară cu de toate” care să nu se închidă între granițe, ci să fie un actor relevant într-o lume globală? Răspunsul nu stă în comparații orgolioase sau în mituri autosuficiente, ci în abilitatea de a transforma resursele interne în punți către ceilalți. Numai așa, „țara cu de toate” poate fi și „țara conectată cu toți”.