Influența nu vine doar din administrație, ci și din implicarea mediului privat și a societății civile. Țările care contează în Europa trimit la Bruxelles nu doar funcționari, ci și idei, know-how și capacitatea de a modela dezbateri. România rămâne deocamdată reactivă, limitată la a aplica reguli sau a absorbi fonduri, fără a dicta direcții. Ceea ce lipsește cel mai mult este o viziune pe termen lung. Statele cu influență reală au un proiect de țară care se extinde pe decenii și care se exprimă printr-o agendă europeană coerentă. Germania a impus integrarea economică, Franța a promovat apărarea comună, Polonia și-a construit un rol în securitatea regională. România nu a reușit să definească ce vrea să fie în Europa în următorii 20 sau 30 de ani și, în lipsa acestei clarități, contribuția noastră la proiectul european se reduce la gestionarea prezentului. Beneficiile pe care le avem – libera circulație, accesul la fonduri, dreptul de a munci și studia oriunde în Uniune – sunt drepturi ale tuturor membrilor. Ele nu reprezintă influență, ci consecințe firești ale statutului nostru.