Autonomia strategică trebuie să fie pentru cetățeni, nu doar pentru elitele economice. Ea presupune ca fiecare stat membru, fiecare regiune, fiecare comunitate să aibă acces real la oportunitățile dezvoltării. O Europă care produce și inovează în interior, dar redistribuie în mod echitabil în exterior, este o Europă capabilă să fie cu adevărat autonomă – și respectată în lume.
Proiectele strategice ale UE trebuie să fie transparente, discutate public, controlate democratic. Fără implicarea cetățenilor, a sindicatelor, a societății civile, autonomia poate deveni o decizie tehnocratică, înstrăinată de nevoile reale ale oamenilor. O Europă autonomă trebuie să fie și o Europă participativă, în care vocea cetățeanului contează. Dacă vrem o Uniune Europeană capabilă să reziste șocurilor externe și să-și definească viitorul cu încredere, avem nevoie de un nou contract economic și social european. Unul bazat pe prosperitate durabilă, pe solidaritate între regiuni și generații, pe inovație responsabilă și pe democrație reală.
Proiectul european nu poate avansa coerent fără un dialog constant între nivelul național și cel european. Această legătură este cu atât mai importantă cu cât valorile pe care le promovează – justiție socială, solidaritate, protecția muncii și echilibru economic – trebuie să fie aplicate unitar, nu doar enunțate în declarații de principiu. Coerența între discursul european și cel național este esențială pentru a păstra credibilitatea și sprijinul cetățenilor.