Într-o lume marcată de incertitudini, conflicte și transformări tehnologice rapide, Uniunea Europeană este chemată să-și regândească modelul de dezvoltare. Pandemia, criza energetică, războiul din Ucraina și tensiunile comerciale globale au pus sub semnul întrebării dependențele externe și fragilitatea economică a continentului. În acest context, ideea de autonomie strategică deschisă a câștigat teren: nu un pas spre izolare, ci o formă de reafirmare a capacității europene de a acționa independent, fără a renunța la principiile deschiderii și cooperării internaționale.
Dar autonomia nu este posibilă fără prosperitate economică durabilă. Iar în această ecuație complexă, discutam si despre modelul social european. Nu doar pentru că susține o Europă mai echitabilă, ci pentru că propune un model de dezvoltare economică care pune accentul pe investiții publice, inovare, solidaritate și echilibru între interesele pieței și cele ale societății.
Autonomia strategică nu poate însemna doar reconstrucția unei industrii militare sau a unor capacități tehnologice de vârf. Ea trebuie să însemne refacerea capacității Europei de a-și genera propria prosperitate, printr-o economie competitivă, dar și echitabilă. Înseamnă reconsolidarea unor sectoare strategice – de la energie și agricultură la microelectronică și inteligență artificială – în paralel cu protejarea lucrătorilor, crearea de locuri de muncă bine plătite și combaterea inegalităților.