Nu scăpăm de clasicele „forme fără fond”

Trebuie să fiu sincer că realitatea haotică a vremii noastre, din păcate, mă determină să revin pe anumite teme. Cum ar fi împrumutarea/aplicarea, asemenea unor imitări lipsite de imaginaţie, a unor „forme fără fond”, aşa cum, cu un secol şi mai bine în urmă, Titu Maiorescu şi Mihai Eminescu acuzau cu vehemenţă, pe bună dreptate, guvernările acelui timp şi clasa politică liberalo-conservatoare care le generau. La noi, în aceste vemuri postdecembriste, guvernările oferite de o „clasă politică” haotică, se uită spre Bruxelles şi preiau de acolo tot ceea ce, de fapt, sunt nişte aşa-zise recomandări-comenzi, şi unii miniştri se dau de ceasul morţii să ne convingă cum că sunt reforme necesare şi care vor duce România spre culmi de lumină şi de progres. Pardon, n-aş fi vrut să folosesc sintagma asta, că s-ar putea să trezească în sufletul unora „nostalgia trecutului”, şi, tot luând modele de guvernare de la alţii şi încercând a fi puse în practică recomandările-comenzi, am ajuns unde simţim cu toţii că am ajuns, în groapă. O, nu! „Efectul abisului”, tocmai acum când dădură peste noi, în invazie, scorpionii. A, da, asemenea scorpionilor sunt şi legiuirile/ „formele fără fond”, cu care ne-au blagoslovit/ne blagoslovesc aiuritor guvernările… fără fond.