Conform Comisiei Europene, UE este unul dintre cei mai mari actori comerciali la nivel global, alături de SUA și China. Dar spre deosebire de marile puteri, Europa se bazează pe consens și parteneriate. Acest model colaborativ își găsește expresia concretă în rețeaua organizațiilor din Bruxelles.
Bruxelles-ul este, totodată, un nod media important. Jurnaliști, corespondenți internaționali, influenceri și think-tank-uri activează în oraș. O declarație dată aici poate deveni, în câteva ore, subiect în toată Europa. A fi prezent în Bruxelles înseamnă a fi prezent în conversația continentală.
Nu întâmplător, multe federații își stabilesc cartierul general aici. Spațiul oferă acces la instituțiile europene, dar și la rețelele formale și informale care modelează politicile comune.
„Piața celor 3000” nu este o metaforă poetică, ci o realitate administrativă și politică. Numele vine din estimarea numărului de structuri transnaționale active în Bruxelles. Majoritatea au apărut după semnarea Tratatului de la Roma (1957), iar numărul lor a crescut constant odată cu extinderea UE și creșterea competențelor sale.
Este o piață a ideilor, a intereselor și a influenței. Aici se stabilesc poziții comune, se negociază standarde și se articulează mesaje pentru întreaga Uniune.
Pentru unii, această rețea pare opacă sau chiar elitistă. Pentru alții, este dovada unei democrații funcționale și participative, adaptată la realitățile unui continent divers. Cert este că, în lipsa acestei structuri, vocea multor industrii, regiuni sau grupuri civice nu ar ajunge niciodată la masa deciziilor europene.
Într-o lume tot mai fragmentată, modelul colaborativ european rămâne o raritate. Iar Bruxelles-ul, cu toate imperfecțiunile sale, funcționează ca un centru de greutate pentru acest model.