Cum spuneam în editorialul trecut, Nicuşor Dan a preluat fotoliul atât de râvnit de la Cotroceni într-un moment extrem de complicat pentru România, ceea cei incumbă a răspunde la o seamă de provocări cărora va trebui să le facă faţă pe întreaga durată a „cincinalului” prezidenţial. Cum va răspunde? Încă e greu de ştiut, mai ales că personajul este greu de descifrat. Aş spune simplu că e treaba lui. Dar nu este aşa. Pentru că, aşa cum va presta, aşa va fi şi viaţa noastră de zi cu zi.
Căci, după 35 de ani de „împliniri măreţe” întru aducerea României în starea de stat insolvabil, adică falimentar, toate guvernările au anunţat creşteri speculoase economice. Au ascuns, astfel, sub preş, şi înalta trădare a INTERESULUI NAŢIONAL, şi iresponsabilitate, şi corupţia endemică. Cel de-al şaselea, în ordine istorică, preşedinte al României, va fi capabil s-o readucă din groapă la statusul de ţară europeană supravieţuitoare şi rezilientă?
Şi îmi asum ce promit acum, şi anume, aşa cum nu ne-am temut de ineficientul Klaus Werner Iohannis, că doar vieţuim într-o democraţie încă funcţională, criticându-l fără menajamente, teamă nu-mi va fi să-i bat obrazul nici matematicianului olimpic. Ca atare, sper acum, în cel de-al 13-lea ceas pentru neam şi ţară, să rezolve probleme şi ca preşedinte. Un prim semn de speranţă este faptul că, în sfârşit, având un şef de stat legitimat de vot, leul s-a stabilizat şi bursa s-a echilibrat.
De aici ar trebui începută reconstrucţia patriei, ceea ce-i impune matematicianului – apropo de rezolvare raţională şi vizionară a ecuaţiei cu mai multe necunoscute a managementului prezidenţial – să desemneze un prim-ministru patriot şi responsabil, şi curajos, până la sacrificiu în lupta cu caracatiţa corupţiei. Şi mai are de limpezit apele în relaţia cu marele aliat strategic al României, Statele Unite, şi cu Bruxellesul, care ne vrea „copii ascultători” în aşa fel încât să nu rămânem în bătaia crivăţului siberian. Asta da ecuaţie! Vedea-l-aş pe Nicuşor cum o s-o rezolve ca să nu cădem din lac în puţ!