După multă vreme, am văzut fotbal adevărat pe „Eugen Popescu”. Dincolo de frustrarea de a pierde în prelungirile prelungirilor (2-3, gol primit în minutul 90+6), Chindia a reușit cel mai bun meci al său de la retrogradarea din SuperLigă. A condus liderul Csikszereda, a revenit după ce a fost condusă și, foarte puțin a lipsit să termine neînvinsă.
Un meci senzațional, în care diferența de valoare nu a fost deloc mare, în ciuda decalajului din clasament. Ciucanii au oferit mai multă calitate la nivelul lotului și, în mod special, pe banca de rezerve. În schimb, Chindia a avut un portar extraterestru (Mario Contra), cu o prestație fabuloasă, cum rar mi-a fost dat să văd la Târgoviște. Spectatori au fost puțini, vreo 200, dar au avut ce să vadă.
Chindia a etalat la ultimul meci din an, fix ce i-a lipsit până acum: atitudine, sacrificiu, personalitate, calitate. În mod clar, nu merita să piardă, chiar dacă Csikszereda arată al dracului de bine. Nu știu ce va fi de la anul, însă echipa asta rămâne slăbiciunea noastră, a multora. Chiar dacă va relua competiția de pe o poziție modestă (14), la mică distanță de zona retrogradării, dar și cu mari probleme financiare, Chindia lăsat o bună impresie de final, în compania unui adversar de top.
Cu două abandonuri, Viitorul Tg. Jiu și CS Mioveni, dar și cu multe echipe fără drept de promovare, Liga a 2-a tinde să se transforme într-o competiție fără multe mize. Poate că acest nou format nu este cel mai inspirat dintre toate.