În noaptea de început calendaristic al toamnei, adică sâmbătă, 31 august / duminică, 1 septembrie, alarma RO-ALERT i-a trezit din somn pe toți locuitorii județelor Constanța și Tulcea. Speriați, cu mic cu mare, au sărit din așternuturi căutând îngroziți să se ascundă pe unde au apucat, ori au stat pe afară cu ochii ațintiți pe cerul nopții dobrogene. Și au urmărit zborul însoțit de zbârnâitul letal al unei drone a Armatei Roșii.
Pătrunsese în spațiul aerian al României. Oare să se fi rătăcit operatorii ruși încurcându-se în spațiile aeriene? Hai, numai proștii pot crede așa ceva. Fără nicio îndoială că soldații lui Putin au pus, la ordin, de o provocare. Dar, cu voie sau fără de voie, o violare a spațiului aerian românesc s-a produs.
Într-o asemenea situație de urgență, de securitate națională, drona ar fi trebuit doborâtă. Prin comparație, când, în urmă nu cu mult timp, un avion de luptă rusesc cu pilot la bord a intrat în spațiul aerian al Turciei – membră ca și România a NATO – artileria otomană l-a făcut praf și pulbere. Și Kremlinul a stat cu fermoarul tras la gură. Ce au făcut forțele armate ale României? Oare le mai avem cu adevărat?
Au ridicat două faimoase F-16 de la baza militară de la Burcea, care cu elegantă…prudență au scos drona, trimițând-o în Ucraina. Iar Kievul, pe bună dreptate, a acuzat România de slăbiciune, lăsând zbârnâitoarea, cu exploziv în dotare, să lovească ținta spre care a fost expediată de droniștii putiniști. Iar noi am răspuns că nu am avut încotro. Și n-am avut încotro pentru că nu avem o lege a Apărării Naționale în acest sens. Căci se răspunde cu foc doar dacă sunt atacate unitățile militare. Uluitor!
(va urma)