Aşa am putea, într-un limbaj argotic, considera votul românilor de la alegerile prezidenţiale… cu repetiţie. Căci, ce mai tura-vura, aşa au stat lucrurile, iar alegătorii mioritici au trebuit să dreagă busuiocul după cum i-o fi dus mintea şi efectele politice. Şi a ieşit ce a ieşit şi pe meleagul de acasă, şi pe meleaguri străine pe unde-şi duc traiul înstrăinării milioane de compatrioţi.
George Simion a pierdut în faţa lui Nicuşor Dan, dar dacă privim harta distribuirii voturilor vom observa – dacă ne vom strădui să fim cât de cât obiectivi – că ele împart România în două părţi aproape egale, în danişti (posibil globaliști pro-bruxellezi sau pro-occidentali în viziunea lui Nicuşor Dan) şi suveranişti. Adică, peste 6 milioane de votanţi danişti şi peste 5 milioane suveranişti/simionişti, ceea ce ne dă imaginea unei primejdioase falii create în societatea românească, vinovate fiind, fără nici un dubiu, atât partidele canonice (PNL şi PSD), cât şi partidul „vremurilor noi” USR (globalist/neomarxist), din care provine Nicuşor Dan.
Or, Nicuşor Dan, dacă este responsabil, şi faţă de el însuşi, şi faţă de soarta naţiunii române, ar fi bine să înţeleagă – aş fi zis, fiind el matematician, să înţeleagă exact – că victoria pe care a obţinut-o, ţinând seama de raportul voturilor, este una „a la Pirus”, şi că se poate confrunta cu o catastrofală răsturnare de situaţie, luând-o pe urmele lui Iohannis (personaj despre care românii nici nu vor să mai audă), dacă nu va fi în stare să producă o resetare sesizabilă a „clasei politice” (desigur, va fi al naibii de complicat) şi o rezilienţă a economiei naţionale care să ducă la creşterea, de asemenea, sesizabilă, a nivelului de trai, dar şi să mai stârpească din şerpăria corupţiei mioritice.
Şi, da, să fie în stare nu numai de atât. De pildă, cum va reuşi să-i unească pe români „în cuget şi simţiri” ca să se poată apăra de primejdiile letale, mai ales dinspre est, care pândesc România? Este o întrebare fundamental-existenţială. Eu unul, ca bătrân gazetar, până la o faptă convingătoare (măcar una) că ar fi în stare, sunt rezervat. Pe de altă parte, şi ăsta este adevărul, Nicuşor Dan este dator – ca să nu spun prizonierul – partidelor canonice şi UDMR, care l-au susţinut masiv la adjudecarea victoriei. De aici încolo începe tâlcul jocului…