*Investiții blocate, taxe mai mari și finanțări rurale sistate sunt printre măsurile de austeritate care au stârnit mari nemulțumiri
Investiții blocate prin Compania Națională de Investiții, finanțări suspendate prin Programul Național de Redresare și Reziliență, taxe și impozite în creștere — acestea sunt doar câteva dintre măsurile care definesc actuala direcție de guvernare. În timp ce autoritățile centrale invocă „reformarea sistemului”, tot mai multe comunități locale rămân fără resurse și fără perspective.
În acest context, reporterii cotidianului nostru i-au întrebat pe cetățenii din dâmbovițeni, cum văd direcția în care merge România, în condițiile în care investițiile publice sunt blocate, finanțările prin PNRR sunt sistate, iar taxele cresc?”
*E o palmă dată comunităților mici. Dacă și PNRR-ul, care era cam singura gură de oxigen pentru comune, se închide, ce le mai rămâne oamenilor de la țară? Drumuri proaste, școli vechi și promisiuni fără final.
*Noi, în Dâmbovița, aveam proiecte începute cu PNRR — apă, canalizare, modernizare de școli. Acum totul e blocat. Cine răspunde? Nu ne ajută nimeni, dar ne cer taxe mai mari.
*Măsurile luate par mai degrabă punitive decât constructive. Guvernul ia, dar nu dă nimic la schimb. Stoparea fondurilor europene și naționale e cea mai gravă greșeală.
*Creșterea taxelor și blocarea finanțărilor sunt două fețe ale aceleiași monede: nepăsarea față de cetățeni. Toți spun că vor reforme, dar de suferit tot noi suferim.
*PNRR-ul nu e o favoare, e o necesitate. Fără el, multe primării din mediul rural nu mai pot mișca nimic. Poate guvernul își imaginează că România e doar București și Oradea.
*E o guvernare pe minus: minus investiții, minus încredere, minus speranță. Iar oamenii din sate și orașe mici simt primii toate tăierile. E greu să mai crezi că cineva are un plan real pentru noi.
Dâmbovițenii consideră că oprirea finanțărilor prin PNRR și blocarea investițiilor afectează direct dezvoltarea locală. În loc de reforme reale, oamenii simt că primesc austeritate mascată, iar încrederea în guvern scade pe măsură ce presiunea economică asupra cetățeanului crește.