Operaţiunea strategică „Pânza de păianjen” a lovit puternic şi surprinzător Rusia în adâncimea imensului său teritoriu, până dincolo de Munţii Urali, distugându-i o parte din flota de bombardiere purtătoare de încărcături nucleare. Aşadar, Ucraina sângerează, dar nu se predă, ba, dimpotrivă continuă lupta de supravieţuire ca stat, aplicând agresorului, Rusia lui Putin de fapt, un agresor terorist care acum acuză Kievul de … acte teroriste – lovituri letale acolo unde se aşteaptă cel mai puţin, cu drone de fabricaţie proprie, ca să nu se mai spună că i le dau alţii, de pildă englezii.
Pe ăştia Putin îi tot ameninţă că le va scufuda insula cu câteva rachete atomice în Oceanul Atlantic. Nu am să intru în amănuntele formidabilei operaţiuni „Pânza de păianjen”. Televiziunile au oferit, unele cu de-amănuntul, destule şi sugestive detalii, astfel având ocazia de a afla cât de ingenioși sunt ucrainenii şi în acest fel dând dovadă de un impresionant patriotism. Ci încerc să decriptez în cheie geopolitică urmările/efetele care vor viza şi România.
Mai întâi aş spune că ţarul kaghebist de la Kremlin, scos din minţi de operaţiunea Kievului (care alături de alte operaţiuni catastrofale pentru el, a se vedea distrugerea unei bune părţi a flotei ruse din Marea Neagră, atacurile cu drone asupra Moscovei, ocuparea, de ce nu senzaţională, a zonei Kursk), a aruncat în penibil aşa zisa „operaţiune specială militară”, nu pricepe, nici în ruptul capului, de ce ucrainenii ăştia încăpăţânaţi, niet şi iar niet, pe care-i crede a fi ruşi, nu vor să-l întâmpine cu lauri şi flori, iar Ucraina să redevină o „gubernie a mamei Rusia”.
(Va urma)