Nu știm care ar fi fost rezultatul jocului de la Slatina, dacă s-ar fi jucat pe un gazon măcar decent, dar un senzor ne indică pe semnul plus o luminiță. Asta înseamnă că ar fi fost posibilă o victorie. A fost suficientă o zăpadă, pentru a transforma în patinoare multe terenuri din Liga a 2-a. Stadioane vechi, construite la începutul comunismului, fără drenaj și sistem de încălzire, încă mai găzduiesc jocuri oficiale de fotbal în secolul XXI.
Nu este o critică la adresa a peste jumătate dintre adversarele Chindiei, pentru ca nu echipele sunt de vină, dar la adresa edililor acestor localități, da. Te mândrești, ca oraș sau comună, că ai echipă în eșalonul secund, asta însemnând unul dintre locurile fotbalistice 17-37 din țară, dar stadionul, mai ales gazonul, este o relicvă de pe vremea lui Stalin și Gheorghiu Dej. Iulian Tameș avea dreptate, după partida cu Chindia, susținând că „asta este situația”. Unii târgovișteni au criticat perioada lungă în care a fost reconstruit stadionul „Eugen Popescu”.
Astăzi, chiar dacă nu vin la meciuri, se bucură în fața televizorului, când văd arena de sub Turn. Asemenea stadioane, cel puțin la nivelul Ligii a 2-a, le poți număra pe degetele de la o singură mână. Nu întâmplător, Chindia a avut mult de furcă în jocurile de acasă cu adversare modeste, venite de pe coclauri. Aici, în condiții de SuperLigă, s-au autodepășit.
Dacă FRF nu stabilește norme clare și rigide pentru echipele care promovează, dar și pentru cele care nu au stadioane corespunzătoare, chiar dacă sunt vechi divizionare secunde, la prima iarnă serioasă sintagma „joc amânat din cauza gazonului impracticabil” va deveni o lozincă. Din fericire, Chindia își va disputa ultimele două jocuri din campionatul regular acasă. Apoim vine primăvara!