Nu cred că exagerez mult dacă susțin că, adunând toți spectatorii unei etape din Liga a 2-a, abia dacă reușești să egalezi numărul suporterilor, din perioada 1980-1990, de pe un singur stadion și la un meci de Divizia B, ca să păstrăm raportul valoric. Chiar dacă la Târgoviște s-au înregistrat „recorduri” negative, în toamna anului trecut, cifra suporterilor scăzând până la vreo 200, nici pe alte stadioane publicul nu s-a îmbulzit, la unele partide asistența fiind de ordinul zecilor, și asta în permanență, nu în momente de criză, ca sub Turn.
În perioada amintită mai sus, se jucau meciuri și cu 15.000 de spectatori. Destul de des, acest lucru se întâmpla și la Târgoviște. Am luat la întâmplare o etapă, aceea din 9 iunie 1985, și iată ce am descoperit: Chimia Fălticeni – Petrolul Ploiești (0-0) 10.000 spectatori; FC Constanța – Progresul Brăila (3-2) 11.000; Șoimii IPA Sibiu – CS Târgoviște (0-1, Cojocaru, min 48) 13.000; Flacăra Moreni – Autobuzul București (1-0, Stoiciu min. 11) 9000; U Cluj – Olimpia Satu Mare (1-1) 14.000; UTA – Minerul Lupeni (5-1) 10.000. Și a fost o etapă fără derby-uri.
Altfel, un meci Petrolul – Oțelul aduna, sigur 15.000 de găzari. Sau, cum erau alte meciuri, tot în Divizia B, între Petrolul, CS Târgoviște și Rapid, meciuri care umpleau stadioanele încă de la ora 8.00 dimineața. Această criză, dar nu chiar atât de accentuată, apare și în SuperLigă. Să nu uităm că Arena Națională încă nu s-a umplut complet la un joc de campionat (55.634 locuri), în timp ce… defunctul Stadion „23 August” a găzduit de cel puțin 10 ori peste 80.000 de suflete dedicate fotbalului, recordul său fiind 100.000 la un meci festiv.
Da, este un lucru confirmat, până să fie „îmbrăcat” cu scaune, marele stadion purta pe gradene (mai bine-zis suporta!) aceste cifre braziliene, mai ales la acele cuplaje inter-bucureștene din nocturnă. După echiparea cu scaune, capacitatea s-a redus la 68.000 de locuri, oricum mai mare decât Arena, și a fost plin la multe meciuri internaționale sau la derby-urile Steaua – Dinamo. La Târgoviște, deși capacitatea stadionului era declarată la FRF de 15.000 de locuri, în realitate, pe „Municipal” încăpeau 18.000 de suporteri, chiar 20.000, recordul absolut al stadionului fiind atins de câteva ori.
Dintre jocurile care s-au bucurat de o astfel de asistență, amintim: CS Târgoviște – Steagul Roșu Brașov (7-0), când o parte a tribunei I s-a dărâmat peste popicărie, 1977; CS Târgoviște– Brăila (3-0), ambele jocuri fiind în Divizia B, ele aducând și promovări echipei târgoviștene. În prezent, ca să revenim la Liga a 2-a, cred că în prezent nu se adună 20.000 de suporteri în 7-8 etape consecutive! Una dintre cauzele principale ale tribunelor goale o constituie televizarea multor partide și din Liga a 2-a.
De neînțeles este faptul că nici echipele care luptă pentru promovare nu sunt înconjurate de mulți suporteri. Cele câteva sute de la Miercurea Ciuc constituie deja un record. La Târgoviște se știe că numărul suporterilor este condiționat de locul echipei în clasament. Aici, în mod normal, dacă echipa ar fi fost pe un drum de play-off, cu siguranță cifra ar fi fost de peste 500 de spectatori. Dacă, dacă, dar dacă… lipsește (!), și fără „el” lipsesc și spectatorii. Da, recordurile de altădată, cu privire la popularea tribunelor, au devenit astăzi, în Liga a 2-a, altfel de recorduri, proletare sau încadrate între ghilimele.