Prin programe europene, se pot oferi stimulente și ajutoare de stat pentru atragerea investițiilor, în special în industriile cu potențial mare de creștere și inovație. Un alt obiectiv important este crearea de campioni regionali în industria românească. Prin simplificarea procedurilor pentru marile proiecte și prin oferirea de scheme de ajutor de stat pentru investiții importante, România își poate propune să atragă investitori majori. Aceștia vor contribui la dezvoltarea unor industrii de înaltă valoare adăugată, chiar și în producția de semiconductori și sectorul energetic, transformând marii producători de energie români în lideri regionali.
Nu poate fi ignorată nici responsabilitatea clasei politice locale. Parlamentarii, primarii și consilierii locali trebuie să joace un rol activ în promovarea și implementarea proiectelor europene, mai ales acolo unde există afinități regionale care pot genera inițiative coerente și sustenabile.
Un capitol delicat, dar crucial, îl reprezintă neadoptarea monedei euro. În lipsa unui calendar clar și a voinței politice, România riscă să rămână în afara nucleului dur al integrării economice. Această stagnare ar putea avea consecințe grave asupra capacității statului de a participa la deciziile majore care vor modela viitorul Uniunii.
În fine, rolul României trebuie să fie activ și în contextul extinderii europene spre est. Integrarea Republicii Moldova în arhitectura industrială și economică a UE este un obiectiv strategic. Sincronizarea proiectelor, transferul de expertiză și consolidarea legăturilor economice sunt pași necesari pentru stabilizarea și dezvoltarea întregii regiuni.
România are o șansă istorică de a deveni mai mult decât un beneficiar al apartenenței la Uniunea Europeană. Poate deveni un actor relevant, un partener respectat și o forță de coeziune regională. Dar acest lucru nu se va întâmpla fără reformă internă, voință politică și o viziune clară asupra viitorului.