Neputându-şi înfrânge oful că Marcel Ciolacu, în fond P.S.D., n-a pus botul, din juste raţiuni electorale, la tărăşenia pusă la care de P.N.L., care l-ar fi avantajat pe neamțul/sassul nostru din Sibiu – perfect anticonstituţional – să candideze pentru Senatul României de pe înalta funcţie de preşedinte al republicii, Klaus, deci, s-a răzbunat precum văcarul pe sat, dând ordin ca partidul naţional-liberalilor să o ia la fugă din coaliţia de guvernare dar… să nu părăsească Palatul Victoria, stând cu ochii cât roata carului pe miniştrii pesedişti ca să nu vâre mâna-n borcanul cu miere al fericitei noastre patrii.
Dumneavoastră aţi priceput ceva din aiureala asta? Eu, sincer, nu. Tocmai de-aia nu i-am mai zis herr, că a dovedit că demn în nici un caz nu este. Să arunci ţara în haos când la pragul ei se desfăşoară un război cumplit, declanşat de un nebun al istoriei contemporane, şi când se află doar la un pas de nişte alegeri extrem de importante pentru destinul ei în viitor, trebuie să ai probleme grave de caracter.
Dar cum îl are la îndemână (poate şi la mână) pe lesne de păpuşăritul dom` general Nicolae Ciucă, mai mult om de stânga decât de dreapta, şi care, iată se arată a fi un militar fără de onoare – Klaus nu vrea să moară politic decât cu ţara de gât, trăgând-o în groapă. Poate speră că, făcând acest joc de-a alba neagra, generalul va ajunge în turul al doilea al prezidenţialelor, şi, astfel, ar fi posibil să-l bată pe Marcel Ciolacu.
Eu cred că, vorba aia, pasărea mălai visează, asta în cazul în care nu vine vreun ordin secret de peste fruntarii şi la Biroul Electoral Central, se va apăsa pe nişte clape cu … dedicaţie. Ah, da apropo de chestia aia de râsul curcilor, cum că, adio, dar rămân cu tine ca să nu vâri mâna în banii ţării: Klauss, dom` general, alo peneliştilor, hai s-o lăsăm baltă, că nici voi, în câteva guvernări, n-aţi fost curaţi ca lacrima îngerilor. Şi nici nu cred că sunteţi cu toţii mieii lui Dumnezeu.
Şi ca să închei: hotărâţi-vă cum o daţi cu guvernarea. Că, dacă o ţineţi, cum am mai zis, cu adio dar rămân cu tine, cădeţi în penibil. Deja aţi căzut. Cât despre grija voastră de ţară, ei, na, vă doare-n cot.