Ar putea fi o figură de stil, dar dacă este să băgăm de seamă cum au decurs lucrurile, formarea guvernului danisto-bolojenist, care – muică, Doamne!, cum ar zice un oltean de viţă veche – a durat o lună, apropo de încinsele conciliabule, ba pe la palatul Cotroceni, ba pe la Victoria, în careul de aşi parlamentari (PSD, PNL, USR, UDMR). Aşa a fost să fie, o pritocire de interese ardente ale unor clanuri politice şi egopersonale, însă din care pritocire nu s-au limpezit zarea guvernării pentru că, vorba unui cântec celebru „pleacă ai noştri, vin ai noştri/ noi rămânem tot ca proştii”.
Cică declara ritos dom’ Bolojan, este musai să tăiem, să reducem, să … suferim alături de poporul român în această austeritate amarnică pe care (acesta-i adevărul gol-goluţ, de-am căzut din lac în puţ), camarazii Domniei Sale, pe vremea guvernului bicefal penelisto-pesedist, ne-au adus-o pe cap de nu mai ştie nici el, celebrul primar de Oradea Mare / Nagyvarad, cum o să dreagă, cu un guvern umflat ca buhaiul de baltă cu… cinci vicepreşedinţi și cu creşterea nesustenabilă a taxei pe valoare adăugată, ori cu ciuntirea pensiilor cu aiuritoare introducere a CAS?
Vai, vai, dom’ Bolojan! Şi, pe urmă, numirea miniştrilor în funcţie de afurisitul acela de „algoritm politic” (în care de pildă, la portofoliile Apărare şi Externe, două personaje nu au ce căuta, pentru că sunt total habarniste în aceste momente când lumea în jurul României este în flăcările iadului, având în vedere şi că personajele provin din sânul USR, o formaţie minoră în Parlament, şi propalestiniană şi antiamericană), deci, numirile dictate de „algoritm” nu vor avea drept rezultat decât … nimic. Sincer, n-aş vrea să fiu, cu acest editorial, o Casandră tânguind pe ruine.
Ah, da, iar avem un „guvern de coaliţie”, sau cum i-ar fi zis comuniştii –de fapt cu eufemism – „de largă concentrare democratică”. Păi, zău, nu este aşa, când patru forţe politice, una de stânga, una de dreapta, una globalistă şi una etnică se vor bate cum să se înfrupte din tentantul tort al Puterii? Iar când, luni seara, pe 23 iunie, anul de graţie 2025, am văzut Guvernul României aliniat solemn la Palatul Cotroceni dinaintea lui Nicuşor Dan, cu multe figuri de miniştri nespunându-mi cine sunt, nu ştiu de ce m-a străbătut un fior neliniştitor.