Este momentul în care România trebuie să treacă de la logica improvizației reactive la o logică anticipativă. O eventuală structură națională – un consorțiu permanent între guvern, mediul academic și sectorul privat – ar putea îndeplini rolul de radar al schimbărilor globale, cu capacitatea de a identifica, filtra și implementa direcții de acțiune adaptate contextului românesc.
Nu suntem prea mici pentru a juca un rol. Nu suntem prea săraci pentru a construi. Avem toate premisele să devenim o țară agilă, capabilă să piloteze soluții, să învețe rapid din greșeli și să scaleze ce funcționează. Ceea ce ne lipsește nu este potențialul, ci disponibilitatea de a lucra cu răbdare, inteligență și coordonare în jurul unor priorități clare.
Dacă în anul 2055 se va vorbi despre o generație care a înțeles momentul, este pentru că în 2025 am avut luciditatea să ne întrebăm: ce va face cu adevărat diferența pentru România în a doua jumătate a secolului XXI?