Poftim, să nu-ţi vină a crede, şi noi, băştinaşii ăştia din Carpaţi şi de la Gurile Dunării, care încă mai credem că prin votul nostru ne alegem preşedintele eternei şi fascinantei Românii. Şi cu toate că de 35 de ani vedem că nu prea este aşa, totuşi încă ne încăpăţânăm să credem că noi, poporul suveran, îl alegem pe „întâii şezători” de la Cotroceni.
Oare nu ne-am lecuit de încăpăţânarea asta naivă nici după prezidenţialele eşuate din anul care trecu abia când văzurăm că în spatele unora dintre candidați au fost nişte forţe străine cu interese, deloc ortodoxe, pe seama spaţiului mioritic? Se pare că nu, cu toate că vedem. Nu ne putem văieta că nu suntem informaţi, dar, depinde cum – că alţii îşi tot vâră coada în soarta noastră şi, zor-nevoie, să ne cadorisească cu preşedinţii pe care îi vor ei.
Astfel că, uite-aşa, ca să nu înceapă anul cel nou 2025 cu un junghi în coaste, aflarăm că, la Mar-a-Lago, reîntorsul la Casa Albă, Donald Trump, şi premierul din pustă, Orban Viktor, la o întâlnire tete-a-tete, au pus la cale şi cine le-ar fi pe plac la Cotroceni, adică fostul şef al SRI, sălăjeanul Eduard Raul Hellvig. Why? Păi, de ce, rămâne de văzut.
Însă te apucă furia, cu îndreptăţire, că alţii, fie şi Marele Licurici, ba şi Budapesta, vor ei să-şi facă jocurile, of course, dubioase, în ograda noastră, ca şi cum noi n-am fi pe aici. Şi, hop, şi-a băgat capul în poză, pardon, pe micul ecran, micul (fizic, n-o spun peiorativ) primar al „micului Paris”, taman la sfârşit de an, uite-aşa, ca să ne rămână sarmaua-n gât de Revelion, înscriindu-se primul în noua cursă pentru Cotroceni.
Cum se spune, a furat startul, prezentându-se – hai, pe cine crede el că păcăleşte!? – drept… candidat independent. Ei, aţi băgat de seamă? Hellvig, sau de-o fi altul alesul de la Mar-a-Lago, vine pe filiera trumpist-suveranistă, iar Nicuşor Dan, pe filieră sorosit-globalistă. Şi, România ar trebui să fie „poligonul experimental” al confruntării dintre cele două orgolii uriaşe imperialiste.
Trezeşte-te, popor român! Îmi pare rău că am început anul 2025 cu un editorial avertisment. Şi asta pentru că semne bune anul n-are, noi rămănând, deci, cu ochii-n soare. Însă, fiţi siguri, „Jurnal de Dâmboviţa” va fi, cu vigilenţă, pe recepţie, bătând, atunci când trebuie, clopotul de veghe.