În inima capitalei belgiene, dincolo de clădirile oficiale ale Comisiei Europene și Parlamentului European, funcționează un mecanism tăcut, dar extrem de influent. Aproximativ 3.000 de organizații europene, cu membri din mai multe state, activează aici, formând ceea ce unii specialiști numesc „Piața celor 3000”.
Este vorba despre federații, asociații profesionale, camere de comerț, ONG-uri și structuri de lobby. Împreună, angajează peste 20.000 de persoane, de la experți în politici publice și reglementări, la specialiști în comunicare, advocacy și relații internaționale.
Într-o Europă formată în mare parte din țări mici și mijlocii, puterea vine din cooperare. Iar Bruxelles-ul a devenit platforma comună în care această cooperare se organizează. Aici se discută strategii, se propun amendamente legislative, se influențează agende și se construiesc alianțe.
Nicio companie majoră nu ignoră Bruxelles-ul. Firme ca Daimler-Benz, TotalEnergies sau Siemens nu renunță la controlul direct asupra propriilor interese, dar se bazează pe rețelele locale pentru a-și face auzită vocea. O directivă europeană negociată aici poate avea efecte simultane în 27 de țări. Rolul acestor structuri este de interfață: între sectorul privat și autorități, între societatea civilă și instituții, între statele membre și decidenții europeni. Nu votează legi, dar pot influența decisiv forma lor finală.