Maiei Sandu nu-i va fi ușor să ducă la bun sfârșit „parcursul european” al Republicii Moldova, mai ales că, în primăvara anului viitor, mai are de trecut un hop: alegerile parlamentare. Și repet, Putin se va arunca cu sălbăticie în luptă. Va voi sânge.
Pentru că, reiau o idee geopolitică, minusculă pe harta geopolitică a lumii, Republica Moldova, totuși, este situată geostrategic asemenea tampon între UE/NATO și Rusia și Ucraina, aflate într-un război cu miză imensă și pentru Washington/Bruxelles și Moscova. Iar cine are în tabăra sa Chișinăul, poate determina soarta Europei pentru multă vreme de acum încolo.
Dacă, de pildă, Alexandr Stoianoglo și-ar fi adjudecat președinția, referendumul pentru aderarea Republicii Moldova la UE ar fi fost anulat și, fiind câștigată fără luptă de Putin, Basarabia ar fi fost transformată în cuțitul înfipt pe la spate Ucrainei și într-un „cap de pod”, înfipt în coasta de est a României și, implicit, a NATO.
Și de pe acest „cap de pod” Putin ar fi pornit în marș spre inima Europei, un aliat fiindu-i, în ofensivă, Ungaria lui Viktor Orban, un paradoxal „caz de trădare” a UE – a cărei președinție o deține până la finele anului! – și a NATO, Budapesta urmărindu-și planurile revizioniste, iar, tot paradoxal, nici Uniunea, nici Alianța nu știu cum s-o pedepsească. Sau cine știe care sunt dedesubturile!
Ar mai fi multe de spus. Poate le vom spune cu altă ocazie. A se vedea, însă, ce importanță are în acest orizont geopolitic european mica Românie de dincolo de Prut. Și de ce această femeie delicată, dar care știe ce vrea, Maia Sandu, merită felicitată. Izbânda ei este și izbânda noastră. Este și izbânda Europei democratice. Da, este izbânda istorică a lui David împotriva lui Goliat.