Întreaga suflare românească, și din stânga Prutului, și din dreapta acestui alt Milcov al durerii noastre naționale, de fapt al unei suferințe, vinovatul pentru această tragedie a unui popor străvechi fiind un criminal al istoriei, „imperiul răului” țaristo-sovietic, întreaga suflare românească, deci, a așteptat cu sufletul la gură rezultatul turului al doilea al prezidențialelor din Republica Moldova. Din cealaltă Românie.
Căci, pe 3 noiembrie 2024, acolo, peste Prut, și oriunde se află diaspora moldavă basarabeană, s-a jucat, cum, nu departe de adevăr, au metaforizat dramatic numeroase mijloace de comunicare, pe muchie de cuțit, suflarea de gheață otrăvită a Kremlinului putinist, lovind nemilos peste Nistru. Or, acum ori niciodată, cetățenii republicii nefirești inventate de „diavolul roșu” (bolșevic) I.V. Stalin, dar după dispariția din geografia politică a lumii a URSS, recunoscută ca stat independent de ONU, acordându-i și statutul de membru al său, așadar, acum ori niciodată, acești cetățeni aveau de ales încotro vor merge pentru a avea un destin mai prielnic și cu adevărat democratic: spre Occident/UE sau spre gulagul țarului Putin.
Și dacă, pe 20 septembrie, referendumul pentru aderarea Republicii Moldova și pe această cale, regăsirea cu Patria Mamă România în aceeași familie europeană, a fost o victorie, însă una tot pe muchie de cuțit, ca și victoria Maiei Sandu în primul tur al prezidențialelor, această dublă victorie, pentru a fi incontestabilă, era imperios necesar ca Maia să recâștige clar președinția.
Temerile au fost uriașe – ca și acum, după izbânda proeuropenismului la Chișinău, pentru că „Kremlinul nu suportă” să-și lingă labele când este înfrânt, și istoria ne este martoră – având în vedere nu numai războiul hibrid lansat în Basarabia de propaganda toxică a lui Putin, și cea oficială, și cea cu troli, și cu banii murdari ai lui Ilan Șor, penalul fraudator condamnat de justiția din Republica Moldova, dar și existența pe teritoriul său a unei populații rusofone, transplantată aici de același „diavol roșu”, ca și aceea a găgăuzilor fidelă Moscovei, realitate care continua să fie bomba din lăuntrul acestui stat românesc dintre Prut și Nistru.
Ca atare, David/Maia Sandu l-a atins cumplit în orgoliu pe Goliat/Vladimir Putin. Înfrângerea țarului este, într-adevăr, istorică.
(va urma)