Indiferent de zona geografică, fie că este vorba de Europa, de continentul Nord-American, de Asia sau de Orientul apropiat, au loc mutații importante la nivel societal care determină mutări de paradigmă în sfera politică, cu implicații, desigur, asupra economiei. Se reașează sfere de influență, se reconfigurează poli de putere.
În acest joc, Uniunea Europeană își are locul ei, consacrat și confirmat de evoluția ultimelor decenii, acela de pol de pace și stabilitate, în pofida multiplelor provocări cu care s-a confruntat de la înființare până în prezent: inflația galopantă din anii ‘70, euroscepticismul, crizele economice, Brexit-ul, evenimentele politice și militare cu impact semnificativ asupra spațiului european cum ar fi războiul din Ucraina, etc.
Totuși, inerția sistemică pare a avea un impact negativ asupra dezvoltării pe mai departe a structurii europene. Scopul acestui material nu este însă acela de a blama, ci, din contră, de a recunoaște rezultatele și de a trimite un semnal de alarmă pentru viitor. E necesară o întărire a percepției pozitive asupra ideii europene pentru a crește relevanța sa în țările membre și pentru a avea impactul dorit. Economie, apărare și – mai ales – o viziune asumată este ceea ce trebuie să clarifice Uniunea Europeană în anul 2025 pentru a-și întări poziția de jucător economic și politic global.
În actualul context, proiectul european este subminat atât de o serie de factori interni, cât și de cei externi. Nu este aici spațiul pentru o analiză exhausivă, dar mișcările de extremă dreaptă, venite din țările membre, devin tot mai radicale, antisistem chiar, atacând într-o măsură care trebuie luată în considerare fundamentele valorilor europene. Nu ne place să recunoaștem dar refuzul de a se constitui membrii fondatori ai Zonei Euro de către Danemarca și Marea Britanie (1992), sau pozitia Olandei și a Franței vis-a-vis de constituția europeană (2005) au reprezentat semnale puternice, ascunse la momentul respectiv, de o clasă politică nedoritoare de a înțelege adevăratele cauze ale acestor forme specifice de euroscepticism. Birocratizarea funcționării instituțiilor europene, pe fondul unei descreşteri de flexibilitate în luarea deciziilor a generat o dezvoltare greoaie și costisitoare a alocării resurselor, în principal a celor financiare și a condus la o scădere a transparenței asupra acestui proces.