De obicei nu-mi place să scriu despre momentele neplăcute ale fotbalului dâmbovițean, dar, dacă le evit, pe unde scot cămașa în fața adevărului? Așa că, să dăm o „pasă” înapoi, lungă de vreo 27 metri, pardon… ani. „Scormonim” în sezonul 1997-1998, să vedem cum și de ce a retrogradat Chindia – Micul Ajax din Divizia A?
Un grăbit ar putea spune că a fost efectul „exilului” la FC Argeș al antrenorului Silviu Dumitrescu și al jucătorilor Iulian Chiriță, Cristi Bălașa, Sică Bârdeș, plus a preparatorului fizic Vasile Silaghi. Mai plecase și Reghecampf la Steaua. „Micul Ajax” devenise… mititel! Golurile lui Bârdeș (mai puțin ale Mutu) au dus Argeșul în cupe europene, în timp ce Chindia…
Dar, acesta este un adevăr incomplet, partea grea a lui, a durerosului moment, a existat aici, la Târgoviște. În lotul Chindiei, mai erau (încă) jucători valoroși, precum Ghergu, Bogoi, Voicu, Becheanu, Toboșaru, Țermure, Mielușică, Glăvan sau Jilăveanu. Antrenorul Telu Stancu nu era „încorsetat” de lipsa jucătorilor cu experiență, ba dimpotrivă. Și totuși, echipa se blocase pe locul 15, neretrogradibil.
În acele momente de speranță-limită, intervine exact cine nu trebuia, POLITICUL. După un egal acasă, 1-1 cu FCM Bacău, de la prefect și până la senatori, toată pleiada politică dâmbovițeană s-a năpustit pe arbitrul Florin Chivulete, spunându-i: „Ai arbirat ordinar. Vrem să te felicităm și pentru modul „elegant” în care ai condus partida”. Apoi, gașca politică a sunat la FRF, de unde a răspuns secretarul Adalbert Cassai.
Senatorul Nicolae Dide îi spune: „Voi face un memoriu ca acești „cavaleri” să fie scoși din arbitraj. Am fost pe sute de stadioane, dar un asemenea furt pe față nu am văzut. Cred că este vorba de banii lui Sechelariu (patronul echipei băcăuane; n.n)”. Această ultimă frază mi-a atras în mod special atenția, prin cuvintele „am fost pe sute de stadioane…”. Cum să pari credibil în fața unui secretar de federație, când spui o asemenea minciună? Poate să fi fost doar la Fieni, Pucioasa și pe „Municipal”! Apoi, arbitrul Chivulete era proaspăt racolat în lotul FIFA. De fapt, el a declarat imediat. „Îmi pare rău că politicul se implică într-un asemenea hal în fotbal. Dacă am greșit, voi fi sancționat, dar eu cred că am arbitrat corect”.
Și opinia FRF-ului a fost făcută public. Această mascaradă a politicienilor dâmbovițeni, făcută pentru capital electoral, ne-a costat scump. În plus, Bacăul, nici cu victorie la Târgoviște nu putea părăsi locul 17. Da, Sechelariu făcea multe șmecherii, am amintit și noi de ele, (cazul Moreni), dar de această dată a fost o răfuială politică fără nicio legătură cu fotbalul.
Sub presiunea acestor intruși nesăbuiți, conducerea Chindiei, antrenorii și jucătorii, nu-și mai găsesc menirea și puterea de a se salva de la retrogradare. Această evitare ar fi fost posibilă în etapa a 34-a, când Târgoviștea a fost la mâna lui… Cornel Dinu. Un cotidian sportiv scria mare, roșu pe alb „Chindia, la mâna târgovișteanului Cornel Dinu”.
În acea ultimă etapă trebuia doar ca Dinamo să fac un egal cu Foresta. Indiferent cu cât pierdea Chindia la Reșița, târgoviștenii rămâneau pe locul 15. Numai că, Dinu uitase demult că Metalul l-a făcut fotbalist. Și, pentru că, oricum nu mai avea șanse la titlu, Dinamo a… „pierdut” cu 3-1 în Moldova. Așa s-a făcut „rocada” între Chindia și Foresta. A fost o retrogradare „rod” al luptei politice desfășurate pe tărâmul nevinovat al fotbalului.