În zilele din urmă s-a văzut cum, la Bruxelles, se ciocnesc multe adversități provenite din neajunsurile funcționării instituțiilor Uniunii Europene. Pe lângă interesele statelor membre, confuziile doctrinare din grupările politice europene, aflate câteodată pe lângă obiectivele proclamate ale Uniunii, se manifestă și variabila ideologică dată de „nuanțele de la pro-european la anti-european”.
Este clar pentru oricine că pentru a lăsa loc viziunii europene așteptată de cetățenii din Uniunea Europeană, pentru o deschidere sinceră spre realitate și progres, e nevoie de o simplificare nu doar a reglementărilor, dar și a procesului decizional european. Statele membre sunt fiecare cu propria individualitate națională și aceasta este splendoarea diversității care aspiră la Uniune.
Ele exprimă intern, prin formele proprii de guvernare, și anumite realități doctrinare (de la stânga la dreapta), cu reverberații indirecte europene. Dar, așa cum spuneam, la nivel european este nevoie de o integrare a concepțiilor formațiunilor europene într-un sistem de raportare preponderent la valori și idealuri europene.
Ceea ce ar trebui să definească și structurarea politică din Parlamentul European, în care grupările tradiționale dovedesc derută și evoluții lente, uneori contradictorii. Surprinzător, dar grupurile de extremă dreapta din Parlamentul European, formate în toamna anului 2024, par a fi mai închegate și agile, exprimă clar ce urmăresc, chiar dacă celorlate grupuri nu le face plăcere să recunoască. Deși, să o spunem deschis, fenomenul arătat vine vertiginos tot dinspre anumite state membre!