Cam acum vreo 15 ani am fost implicat în mișcările politice de la Bruxelles care prezentau forța diasporei românești și necesitatea de a o considera strategică pentru dezvoltarea României. Dinamica a fost favorabilă și progresiv a apărut Ministrul Diasporei în câteva guverne care urmaserã. Dacă analizăm însă rezultatele acestui proiect politic puține lucruri sunt de spus. Încercãm însã sã nu cãdem în ispita pesimismului, să nu fim derutați de trecerea timpului și să privim spre viitor.
Haideţi sã ne hazardãm un pic! Imaginați-vã că mâine veți prelua portofoliu de Ministru al Diasporei. Ce veți face? Cui ne adresăm? Doar celor 5 milioane de români care trăiesc în afara teritoriului statului român? Sau e un proiect de țară în care diaspora e parte a României complete?
Nu avem timp acum de sondaje de opinie, și nici măcar să întrebăm 100 de români, deci să ne punem pe treabã. Românii din diaspora așteaptă sprijin de la țară pentru învățarea limbii şi culturii române. Există de ani buni un program guvernamental, bine gândit, de a putea avea cursurile de limba română în școlile din alte țări. Chiar există parteneriate prin care guvernele țărilor europene pun la dispoziție sălile de curs din incinta instituţiilor de învățământ pentru a derula activități românești. Desigur, mulți români din Diaspora aud acum pentru prima dată despre această oportunitate. Scopul acestui editorial este însă de a da semnalul politic, nu de a da lecții de implementare a unui program guvernamental.