În primii ani ai începutului de mileniu, Uniunea Europeană s-a confruntat cu forța economică în creștere a Chinei existând o îngrijorare legată de competiția cu aceasta, dar, o dată cu primul mandat la Casa Albă al preşedintelui Donald Trump a apărut un nou pericol, acela al unui război economic intre Statele Unite și China, în cadrul căruia Uniunea Europeană a devenit victima colaterală. Invazia rusă din Ucraina a arătat continentului european cât de nepregătit este ca putere militară comună. Iar când Trump, recent reales, și-a exprimat ideile de politică externă, fie că e vorba de o creștere a cotizației membrilor NATO la 5% din PIB, fie că a prezentat planul pentru Groenlanda, ideile lui au alimentat extremismul în unele din statele membre ale Uniunii inducând idea conform căreia noua ordine mondială va fi așezată pe alte baze decât cele consacrate în perioada postbelică.
Întărirea Pieței Unice, așa cum a fost gândită de Jaques Delors și dezvoltată pe baza tratatelor consacrate (Actul Unic European, Maastricht, Lisabona) ar putea fi unul dintre răspunsuri la întrebarea legată de întărirea competitivității și a poziției de actor important al Uniunii pe piața globală. Regândirea modului de formare a bugetului comunitar, prin alocarea unui procent important din bugetele naționale (spre exemplu 10%) alături de modul de alocare a finanțărilor care acoperă probleme comune ale statelor membre ar fi un alt răspuns. Aceasta însă implică o cedare suplimentară de suveranitate, ceea ce în actualul context politic al unora din statele membre ale Uniunii ar genera tensiuni și ar putea să fie o piedică în adâncirea procesului de integrare. Avem practic a doua dilemă europeană, continuăm integrarea europeană pe palierul economic sau suntem sortiți eșecului?
Marele salt european este necesar dar nu se va întâmpla fără un demers mobilizator, asumat, de către toți actorii implicați atât la nivel supranațional cât și la cel al statelor membre. Liderii europeni au nevoie să prezinte o viziune concretă și coerentă pe termen lung pentru dezvoltarea economică, socială și politică a Uniunii Europene. În același timp e nevoie de responsabilizare imediată pe toate subiectele societale prin găsirea formulei prin care instituțiile și structurile supranaționale să coopereze în mod eficient cu statele membre pentru a identifica soluții la problemele cu care se confruntă cetățenii europeni în contextul actual.