Europa traversează o criză a locuinţelor care nu mai poate fi ignorată. De la tineri care nu își permit o garsonieră în marile orașe până la clasele de mijloc împinse tot mai aproape de pragul precarității, accesul la o locuință decentă a devenit o problemă structurală. Prețurile cresc, salariile nu țin pasul, iar piața imobiliară, lăsată ani la rând să funcționeze aproape nereglementat, a produs o realitate în care locuitul decent este tratat ca un privilegiu și nu ca un drept. În fața acestui blocaj, Europa este obligată să redescopere un actor esențial: statul responsabil.
În ultimele decenii, multe guverne europene au mizat pe ideea că piața liberă va echilibra singură cererea și oferta de locuințe. Dar piața nu construiește pentru cei care au nevoie, ci pentru cei care pot plăti. Iar în orașele unde cererea depășește cu mult oferta — Paris, Berlin, Madrid, București — prețurile explodează. Tocmai de aceea, statul trebuie să intervină nu printr-o întoarcere la modelul rigid al locuințelor exclusiv de stat, ci printr-o formă modernă de parteneriat public-privat: locuințe construite de sectorul privat, dar garantate, reglementate și cofinanțate de stat.