Evanghelia Duminicii a IV a după Rusalii ne relatează cum Domnul Iisus Hristos a vindecat în Capernaum pe servitorul(sluga) unui sutaş sau centurion roman. Această minune are un înţeles profund filantropic sau caritabil şi în acelaşi timp un înţeles misionar. Vindecarea unui om bolnav de alt neam decât evreu şi de altă religie decât cea mozaică are un înţeles misionar simbolic, şi anume ea prevesteşte faptul că Evanghelia lui Hristos va fi propovăduită în toată lumea, la toate popoarele, pentru că Dumnezeu iubeşte pe toţi oamenii.
Mântuitorul văzând credinţa mare a sutaşului, zice:”Adevărat grăiesc vouă că mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov în Împaraţia cerurilor”(Matei 8,11). Această profeţie nu se va împlini într- un viitor îndepărtat, ci ea începe a se împlini chiar acum , când Iisus laudă credinţa sutaşului roman. Acesta era prin tradiţie, un politeist, deoarece romanii se închinau la mai mulţi zei, dar printre ei s-au găsit şi oameni care admirau Persoana, învăţătura şi minunile Domnului Iisus Hristos. Astfel, sutaşul din Evanghelia de astăzi preînchipuie etniile sau popoarele , altele decât poporul lui Israel, care vor veni la Hristos, vor crede în El şi se vor mântui. Iar „Fiii Împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul cel mai din afară”(Matei 8,12), adică cei întâi chemaţi la mântuire se vor lipsi de comuniunea veşnică de viaţă şi iubire cu Hristos în Împărăţia Cerurilor. Deşi sutaşul are în subordine o sută de soldaţi, şi poate să înlocuiască un soldat bolnav cu un soldat sănătos, totuşi el este preocupat de sănătatea servitorului său credincios când acesta s-a îmbolnăvit.
Bunătatea milostivă a acestui sutaş roman faţă de servitorul lui, ne arată că dincolo de ranguri diferite, de funcţii diferite în societate şi de stări ale vieţii, ceea ce contează în primul rând este demnitatea umană, valoarea fiecărui om în faţa lui Dumnezeu, chiar şi atunci când omul nu mai poate fi eficient, când nu mai este activ sau productiv din cauza bolii ori a vârstei înaintate. Văzând compasiunea sutaşului faţă de servitorul său, Domnul Iisus Hristos îi spune sutaşului:”Venind îl voi vindeca”(Matei 8,7). Cu alte cuvinte, văzând bunătatea sufletului acestui sutaş, Domnul Iisus îi răspunde şi El cu bunătate, mai ales că sutaşul nu-i cerea ceva pentru el însuşi, ci pentru un om care nu îi este rudă şi nici superior, ci un simplu subordonat. Evanghelia ne arată că, pe langă marea virtute a bunătăţii sale sufleteşti, acest sutaş are şi o altă mare virtute, anume smerenia. Deşi este comandant peste o sută de soldaţi şi reprezintă puterea stăpânitoare a Romei peste Tara Sfântă, sutaşul se smereşte, zicând:”Nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, ci numai spune un cuvânt şi se va vindeca sluga mea”(Matei 8,8). Domnul Iisus Hristos este şi are cuvânt vindecător şi dătător de viaţă. Cuvântul vindecător al lui Hristos este cuvânt mântuitor sau salvator, adică îl ridică pe om din starea de boală la starea de sănătate, din starea de imobilitate fizică la starea de mobilitate, îl ridică din păcat la sfinţenie şi din moarte la viaţă. După ce Domnul Iisus Hristos constată că sutaşul păgân recunoaşte că El este Dumnezeu –vindecător, atunci El descoperă tuturor a treia mare virtute a acestui sutaş, şi anume credinţa lui profundă că Iisus din Nazaret este Domnul vieţii şi Izvorul vindecărilor.
Evanghelia de azi ne arată şi importanţa rugăciunii pentru alţii, mai ales când oamenii sunt atât de bolnavi, încât nici nu mai pot să se deplaseze şi nici nu mai pot exprima în cuvinte suferinţa lor grea şi copleşitoare. Întrucât rugăciunea pentru alţii este vindecătoare de suferinţă şi singurătate, Biserica ne cheamă să participăm la toate rugăciunile şi slujbele ei pentru cei bolnavi, precum şi la ajutorarea materială şi spirituală a bolnavilor.
Pr. Moţoc Liviu Florin, Parohia Puntea de Greci