Dacă cetățeanul nu înțelege ce are de făcut, reflexul nu trebuie să fie „să se informeze mai bine”, ci să ne întrebăm de ce am creat un labirint legislativ. Egalitatea în fața legii nu e ornament de discurs festiv. Trebuie să fie reală pentru antreprenorul mic, corporația mare, funcționarul de rând și, da, pentru ministru. Altfel, „egalitatea” rămâne doar un cuvânt frumos.
Politicienii trebuie să fie vectori de schimbare, nu arhitecți ai birocrației. Lumea nu mai are răbdare: digitalizare, inteligență artificială, noi modele de afaceri apar și dispar mai repede decât o dezbatere parlamentară. Guvernarea secolului XXI nu mai poate folosi instrumente calibrate pentru epoca faxului. Adaptarea nu înseamnă să mai adaugi o ștampilă, ci să elimini trei; nu un nou formular, ci să scoți două redundante.


