Regulile ar trebui să fie bune, nu prea multe; simple, nu complicate. Statul de drept nu e un moft pentru conferințe cu fundal albastru și stele aurii, nici un slogan electoral. E, dacă vrem o imagine mai puțin romantică, instalația electrică a unei case: invizibilă, dar periculoasă dacă e improvizată. Fără reguli clare și aplicate egal, încrederea publică se topește rapid, iar ordinea devine arbitrară, favorizând pe cei „descurcăreți”.
Totuși, avem o pasiune pentru complicație. Dacă o regulă poate fi scrisă în zece rânduri, noi o transformăm în douăzeci de pagini, cu trimiteri la alte acte normative și excepții permanente. Se confundă sofisticarea cu inteligența și ambiguitatea cu profunzimea. O lege bună nu e cea care cere trei avocați și un webinar ca să fie înțeleasă. E cea pe care o poate explica un antreprenor care plătește salarii sau un funcționar care trebuie să o aplice.