Într-o Europă aflată în plină transformare, România trebuie să-și regândească arhitectura internă pentru a face față provocărilor geopolitice, economice și de securitate. Apartenența la Uniunea Europeană oferă un cadru solid, dar sincronizarea cu acest mecanism complex presupune o reformă profundă a modului în care funcționează statul român.
O adaptare reală presupune ca ministerele de linie să dispună de echipe specializate care să înțeleagă în profunzime politicile europene și să acționeze rapid pentru implementarea lor. Este nevoie de o abordare proactivă, care să transforme directivele europene în proiecte concrete, adaptate realităților locale și cu impact direct asupra dezvoltării economice și sociale.
Unul dintre cele mai sensibile puncte este utilizarea fondurilor europene. Acestea nu trebuie văzute ca o sursă suplimentară de finanțare pentru cheltuieli curente, ci ca un instrument strategic de modernizare a statului și de reformare a sectoarelor-cheie: educație, infrastructură, digitalizare, sănătate. O schimbare de paradigmă este esențială pentru a valorifica pe deplin aceste resurse. Investitiile productive finanțate din fonduri eurpene au efecte de multiplicare pozitive atât pe termen scurt cât și, cumulativ, pe termen mediu si lung. De exemplu, la investițiile în infrastructura mare, pentru fiecare euro investit se întorc în economie 1,5 euro la termen de 3 ani, 2,8 euro pe termen mediu (5-10 ani) si până la 4-6 euro pe termen lung, cumulativ (peste 10 ani). În educație si sănătate, la fiecare euro investit din fonduri europene se întorc în economie 1,2 euro în termen de 3 ani, 2,2 euro la 5-10 ani si până la 3 euro la termene de peste 10 ani. În cazul investițiilor în motoare de creștere economică endogenă, în cercetare-dezvoltare-inovare și sectoare industriale cu intensitate tehnologică ridicată, efectele de multiplicare sunt și mai mari, mărind consistent potențialul economiei.