Spectacolul mediatic cu care suntem asasinați nu este ceva de „breaking news” pe malurile Dâmboviței. Doar amploarea pe care a luat-o în ultimele două luni riscă să bage în haos țărișoara, vorba lui Nenea Iancu, pe care toți o plâng de milă în timp ce o trădează. Fiecare după capul lui, sau după cum le-a dictat „conștiința” celor care îi plătesc democratic, zic ei.
Ceea ce a fost, în România, cândva, demult, o mișcare de presă, dusă de mari conștiințe ale neamului românesc, intelectuali cu convingeri puternice și argumente profunde, a rămas doar o amintire tristă a ceea ce nu va mai exista în presa românească. Asistăm acum la o vânătoare de vrăjitoare susținută de grupuri puternice din afara granițelor țării, numai și numai pentru a fi ținut la putere actualul sistem, pe care tot mai multă lumea vrea să-l azvârle la lada de gunoi a istoriei.
Și dacă, totuși, mai mișcă în front câte-un jurnalist, ici și colo, cu conștiință la purtător, este distrus de „colegi”. Dacă mai e și femeie, jurnalista aceea este devorată cu sălbăticie de așa-zișii confrați. Nu mă miră deloc, fiindcă am încă vii amintirile și rănile din anii 2000, când am suferit cu toată familia o prigoană năprasnică pusă la cale de politicienii vremii, folosindu-se de niște cozi de topor aciuate prin presa locală de atunci.
Mulți dintre ei s-au mutat la Domnul, între timp, alții stau pitiți, iar alții îmi mărturisesc și acum, după atâta vreme, cât de induși în eroare au fost. Acum, când privesc la toate câte se întâmplă, îmi este clar ca lumina zilei că dezbinarea și distrugerea presei, prin tot felul de descoperiți și de acoperiți, continuă să fie un program de partid și de stat, în care politicienii și afaceriștii veroși i-au transformat pe mulți dintre jurnaliști în… potăi de pază ale intereselor lor sau în cățelandri în haita de propagandă.
De-aia zic și azi: Ferește-mă, Doamne, de „colegii” din presă!