Poate cea mai mare provocare pentru liderul social-democrat este să demonstreze că nu aparține trecutului, ci viitorului. Un viitor în care Uniunea Europeană nu este percepută ca un mecanism birocratic distant, ci ca un proiect politic viu, al tuturor cetățenilor. În acest sens, liderul social-democrat trebuie să fie atât vocea unei Europe sociale, cât și puntea de legătură între Bruxelles și satul românesc, între Parlamentul European și strada din cartierul muncitoresc.
Europa are nevoie de o stângă care să inspire, nu doar să administreze. O stângă care începe cu un lider capabil să vorbească despre egalitate într-o lume a cinismului, despre solidaritate într-un timp al fragmentării, despre umanitate într-o eră a algoritmilor.
Astăzi, mai mult ca oricând, nu doar doctrinele contează, ci oamenii care le întruchipează. Iar viitorul social-democrației europene se scrie în fiecare capitală, în fiecare parlament național, în fiecare oraș. Este timpul liderilor care nu se ascund, ci inspiră încredere – fără aroganță, fără metode fanariote.