Un element major și îngrijorător, devoalat și de situația în care au fost blocate în Parlamentul European toate cele 6 posturi de vicepreședinți ai Comisiei Europene, este erodarea vizibilă a grupurilor politice tradiționale din Parlamentul European care se defineau a fi pro-europene. În 2009 a apărut Grupul Conservatorii și Reformiștii Europeni, fiind creat ca alternativă la cele două mari grupuri tradiționale din Parlamentul European – Grupul Partidului Popular European (PPE) și Alianța Progresistă a Socialiștilor și Democraților (S&D). Scopul său principal era de a reprezenta o viziune conservatoare și eurosceptică, sprijinind ideea unei Uniuni Europene reformate, cu mai multă autonomie pentru statele membre și mai puțină centralizare.
După alegerile europene din acest an s-au format în Parlamentul European grupuri politice care susțin deschis o atitudine antieuropeană. Fidesz, partidul guvernamental din Ungaria, a fost afiliat ani de zile grupării PPE, dar acum face parte dintr-una care promovează iliberalismul, iar alte formațiuni, precum Liga (Italia), Adunarea Națională (Franţa) sunt adepte ale concepțiilor de extrema dreaptă, resping valorile europene. Ceea ce ne face să constatăm că criza existențială a Uniunii Europene este generată și de criza profundă a grupurilor politice europene tradiționale care au deținut până acum o majoritate confortabilă în Parlamentul European. Acestea au refuzat propria reformare și au transpus la nivel european obiective și tehnici politice locale, uitând de cele europene.
În Parlamentul European vorbeau de integrare europeană, dar în interiorul grupurilor politice nu au reușit o integrare politică pentru a avea o adevărată identitate europeană. PPE a proclamat dezideratul de a avea o Comisie Europeană de dreapta și un Parlament European de dreapta, dar nu a stabilit vreodată ce ar însemna o „dreaptă europeană”, iar pentru a obține o coloratură de putere după obiceiuri din state membre, deși Uniunea nu este un stat, a inițiat chiar asocieri cu formațiuni de extremă dreaptă, dovedind că pentru orgolii de putere ar fi capabili de târguieli nedrepte, chiar dincolo de valorile europene.
Și, apropo de valori europene, să reținem că o valoare de bază a modernității europene este națiunea. Toate încercările de a impune un așa-zis postmodernism al haosului nu au făcut decât să evidențieze încă o dată valoarea europeană a națiunii. De care mulți lideri actuali ai Uniunii Europene, inclusiv ai numitelor grupări politice europene, nu sunt capabili să țină seama! Căci transferul de suveranitate realizat de statele membre prin Tratatele europene are menirea tocmai de a întări autonomia fiecărui stat membru, la nivel național, european și global. Ceea ce necesită un management integraționist de factură nouă și mereu înnoită, așa cum au propus și fondatorii Uniunii Europene.