Editorial sportiv. „Nemernicilor, opriți războiul….”

… acestea au fost cuvintele, strigătoare la cer, ale unui copil din Harkov, Ucraina, care se afla la un antrenament al echipei sale de juniori, în timp ce o dronă rusească a distrus mare parte din stadion. Întrebat, de ce nu pleacă și el spre casă, pentru că nu avea niciun gând, Kolea a răspuns. „Acasă? Eu nu mai am pe nimeni, nici măcar părinții sau sora. Norocul meu a fost că am dormit la bunici”. Timp îndelungat, pe stadionul din Harkov nu a mai călcat nimeni. Iartă-mă, Doamne, greșesc, Kolea, copilul care a dormit în tabela de marcaj a stadionului, a fost singurul care a bătut mingea pe impunătorul gazon, în fiecare zi. „Casa mea adevărată, aceasta este. De aici nu pot pleca decât la cimitir”. La doar 12 ani, Kolea, copilul din Harkov, pare mai matur decât celebrul idol al său, Andrii Șevcenko. Nu era străin nici de alte celebre nume din patria sa, precum Oleg Blohin, Igor Belanov sau Oleksandr Șovkovski, al cărui nume îl poartă și el. De unde știu toate acestea? Chiar de la el! L-am cunoscut la Târgoviște, în timpul festivităților dedicate „Zilelor Județului Dâmbovița”. Era împreună cu un grup, doar în trecere, prin Târgoviște, care urma să ajungă la o pensiune în Moeciu de Sus, județul Brașov. Norocul meu a fost că însoțitoarea acestui grup mi-a povestit viața lui Kolea, după începerea războiului din Ucraina și, culmea, o cunoașteam. Chiar ea s-a oferit să-mi prezinte câteva date despre acest copil, scăpat cu viață datorită fotbalului. O micuță neatenție, datorată apăsării unei taste, a făcut ca în locul unui material mai consistent, să apară doar acesta. Dacă tot există atâtea minuni pe pământ, care nu se produc chiar zilnic, vreodată, când eu nu voi mai fi pe aici, auziți de un mare fotbalist Kolea Șovkovski, să știți că el este, eroul meu din acest material. Mult succes, copile din Harkov! Pentru sora și părinții tăi, devino celebru! Iar eu, dacă voi pleca până atunci, îți promit că le voi duce acest mesaj!