Editorial sportiv: Florin Grigore, săgeata Valahiei!

Pe 14 iulie se împlinesc 10 ani de la plecarea spre ceruri a unuia dintre cei mai talentați fotbaliști, internaționalul Florin Grigore. Iată ce scria atunci presa vremii. „Unul dintre cei mai buni fotbaliști din istoria postbelică a României, Florin Grigore, a încetat din viață la doar 59 de ani. Extremă dreaptă de o rară viteză și tenacitate, Florin Grigore s-a impus mai întâi la echipa de legendă a celor de la CS Târgoviște, la sfârșitul anilor 70. După ce a jucat timp de trei sezoane (1978-1981), acesta s-a transferat la Sportul Studențesc, pentru care a jucat încă trei sezoane (1981-1984), unde a fost coleg cu Andrei Speriatu, Mihail Marian, Paul Cazan, Gino Iorgulescu, Gică Hagi, Marcel Coraș și Mircea Sandu”. Desigur, clădirea lui ca fotbalist s-a produs sub Turn. L-am cunoscut într-o discuție aprinsă cu presa, în 1980, când, criticat pentru o evoluție mai slabă, a spus. „Mă enervez des, pentru că ajung la marginea terenului advers și nu am cui să-i centrez. Vârful de atac ajunge prea târziu în careu”. Apoi a făcut o referire la clasament. „Clasamentul să-l citească antrenorii. Dacă te uiți la el și te afli prin coadă, este cum ai privi într-o baltă și-ți vezi chipul deformat”. Aceste cuvinte spun mai mult decât orice definiție a acestor înșiruiri de echipe. Cât despre nervii săi, noi, târgoviștenii, îi citeam adeseori la rubrica „Avertismente” din ziarul Sportul. Poate că și-a dorit să și-i consume pe toți pe terenurile de fotbal, pentru a nu pleca cu ei în lumea cealaltă. Florin Grigore nu a fost doar o extremă dreapta complexă, ci și un om complicat. Simpatic, inteligent și carismatic, bucureșteanul, născut la 3 mai 1956, s-a grăbit să-și trăiască viața, fiind parcă conștient de scurtimea ei. Trebuie să mărturisesc că a fost unul dintre jucătorii mei preferați. A debutat în Națională când juca la CS Târgoviște. Tot atunci a redebutat și Narciz Coman, după o lungă perioadă de absență. Nu trebuie să omitem că Florin Grigore a fost descoperit de antrenorul Nicolae Proca, la Flacăra Moreni, și transferat la CS, în vara promovării din 1977. Încheiem acest in memoriam cu o declarație a antrenorului Florin Halagian. „Omul acesta aleargă de rupe pământul pe banda lui, reușind driblinguri uluitoare, în regim de mare viteză, urmate de centrări precise. Merita să fie convocat la lotul național”.