Atât a stat Chindia pe podium, cât de la culesul porumbului și până la tăiatul cocenilor. Urcușul a fost greu, pentru că s-a produs mai mult prin punctele obținute acasă (15) și mai puțin din deplasare, doar 5. Coborârea s-a produs rapid, până pe locul 6, după maligna partidă cu Voluntari, „nașa” Chindiei încă de dinaintea promovării în SuperLigă. Ratată total din punct de vedere tactic de către jucătorii târgovișteni, care au repetat permanent acele centrări fără sorți de izbândă, într-un careu plantat cu stâlpi de telegraf, partida aceasta a reaprins scânteile între spectatori și echipă. După o primă repriză amorfă, în care doar Florea a încercat să pătrundă apărarea uriașilor (20, 31, 40), târgoviștenii încep mai bine actul doi. Ocaziile xeroxate (46, 48, 50, 56, 67) fac spectatorii să-și pună mâinile în cap. Și golul chiar plutea în aer la poarta lui Gabriel Maxim, și el un vlăjgan, dar needucat. Da, acolo plutea, numai că obosită de atâta navetism prin careul voluntarilor, mingea se supără și fâlfâie plasa lui Isvoranu (81), gol marcat de rezerva Doru Andrei. Și ca să semene cu un dezastru, o altă rezervă, Robert Petculescu, înscrie și el în ultimele secunde (90+4). Cel mai urât joc al Chindiei din acest sezon se încheie cu fluierături și apostofrări ale celor 2500 de spectatori, care contabilizase și eșecul de la Bistrița. Astfel, doar golaverajul (21-10) mai menține echipa lui Poenaru pe loc de play-off, ultimul, dar sub presiunea covăsnenilor de la Sepsi. Este prima înfrângere acasă a Chindiei în acest sezon, în condițiile în care oaspeții au jucat o repriză în zece, după eliminarea lui Alexandru Gîț (45). Ultima înfrângere sub Turn s-a produs în sezonul trecut, pe 15 martie, 0-1 cu Corvinul. Atât a stat echipa târgovișteană pe podium, 3 etape, și nu știm când și dacă va mai ajunge acolo. Încă nu am aflat dacă s-a întâmplat ceva după jocul de la Bistrița, care să fi lăsat aceste urme în jocul echipei, dar cert este faptul că după venirea lui Ilie Poenaru această eclipsă nu a existat atât de evident. Nu știm câtă dreptate au avut cei care au strigat demisia antrenorului, dar credem că nu este cazul, chiar dacă la tribuna oficială mai apar uneori și antrenori de top. Abia suntem la jumătatea campionatului regular, și dacă s-a reușit o escaladare a podiumului, fie ea și de scurtă durată, de ce nu ar fi posibilă încă una? Să fim mai cumpătați cu vorbele, și mai atenți la realizări, pentru că există și acestea. Da, coșmarul Voluntari s-a repetat, dar nu trebuie considerat o apocalipsă.
Publicitate
Citeşte şi
Publicitate