Este o nevoie acută de a avea asociaţii industriale româneşti foarte puternice, prin întărirea capacităţii administrative a secretariatelor româneşti de la Bucureşti. Structurile naţionale trebuie să fie reprezentative la nivel românesc, transparente ca formă de guvernare şi să fie ancorate la dinamica europeană contemporană. Treptat, prin prezenţa activă în forumurile europene, se poate dezvolta chiar o agendă pro-activă la nivel sectorial cu propuneri concrete ce pot ajuta la dezvoltarea sectorului chiar la nivelul României. Cea mai bună strategie pentru a promova interesele naţionale este convingerea structurii europene de a prelua un subiect de interes pentru ţara noastră sau cu impact regional.
Parteneriatul public-privat este de notorietate la nivelul UE, iar România instituţională are nevoie să creeze punţi de comunicare formală şi informală cu sectorul de afaceri românesc. O asociaţie românească eficientă la nivel european poate da în permananţă semnale despre oportunităţile româneşti în UE. Prin cooperare, se identifică segmente pentru a dezvolta industria românească, nu doar la nivelul legislaţiei ci şi la nivelul mecanismelor financiare. O abordare strategică, realistă, este, de exemplu, cea a dosarului campionilor industriali europeni. Existã şi alte iniţiative specifice, precum Alianţa Bateriilor, demersurile pe cipuri sau cele legate de infrastructura critică digitală. Comisia Europeană iniţiază deseori proiecte pilot, dar rareori am văzut România participând printre iniţiatori cu un rol determinant.