Problema este că, dincolo de aeronautică și apărare, UE duce lipsă de campioni industriali globali. Airbus rămâne excepția invocată obsesiv, în timp ce alte sectoare se zbat între reglementări ambițioase și concurență externă feroce. Fondul European de Competitivitate este promovat drept soluție, dar riscă să devină încă un mecanism birocratic dacă nu produce rezultate tangibile. Europa vorbește mult despre leadership tehnologic, dar prea des importă realitatea digitală de peste ocean sau din Asia.
Pe frontul energiei, modelul bazat pe resurse rusești ieftine s-a prăbușit definitiv. În paralel, acordurile comerciale cu Mercosur, India, Australia sau Vietnam reflectă o încercare disperată de a diversifica relațiile într-o lume în care lanțurile globale de aprovizionare devin arme geopolitice. Și totuși, în ciuda crizelor, Europa continuă să ofere un standard de viață ridicat, protecție socială robustă și o stabilitate instituțională relativă.