Cine mai crede, cu naivitate, fără a cunoaşte tendinţele expansioniste irepresibile care au marcat existenţial istoria Rusiei, aşadar, cine mai crede că ţarul Putin îşi doreşte pacea, adică sfârşitul conflictului din Ucraina, fiind satisfăcut cu ce a cucerit, se înşeală. Şi va fi o dramatic de dureroasă credulitate. Refacerea imperiului rusesc, şi mai mult de atât, a fost dintotdeauna raţiunea de a fi a Maicii Rusia, fie ţarist-pravoslavnică, fie comunist-bolşevică, fie putinistă acum.
Iar pentru ţarii, fie de la Sankt Petersburg (Petrograd), fie de la Moscova, această raţiune de a fi trebuie înfăptuită indiferent de mijloace, atâta vreme cât, din punctul de vedere geopolitic al Kremlinului, eurasiatica Rusie este „heartlandul” (inima) imensului spaţiu bicontinental de la Cabo da Raco la Marea Okotsk şi Marea Japoniei/Pacificul de Vest.
(N.B. Numai că, pe acolo, există dragonul chinezesc cu alte pretenţii… fireşti!). Nu, Rusia, chiar dacă pentru o clipă va face pace, după aceea va continua expansiunea. Întotdeauna a aplicat, şi va aplica, latinescul dicton: Si vis pacem, para bellum (Dacă vrei pace, pregăteşte-te pentru război).
Iar România este, spre binele ei, a nu se lua, cum se zice, după fentă. Răzbunarea este o altă condiţie de a fi a Rusiei. Repet, indiferent de mijloace. Şi, dughiniada, vnimanie!, nu este o fantezie geopolitică.