Îmi aduc aminte că, prin anii ’80, un prieten de-al meu îmi spunea că nu mai poate respira în dictatura acelor ani. Astăzi, același prieten se arată satisfăcut după decizia CCR, care a respins, în mod abuziv, pentru a doua oară în trei luni, o candidatură la prezidențiale. Abia aseară i-am răspuns prietenului meu că nu înțeleg prin ce aparate respiră așa de bine acum.
În mod evident, clasa politică românească a eșuat lamentabil, fiind supusă, poate chiar terorizată și șantajată, de comenzile unor grupuri străine. Nu vorbesc de numele vreunui candidat, fiindcă de acum este foarte posibil ca CCR și BEC să adauge, în aceste zile, și alte nume pe lista respinșilor pentru prezidențialele din Mai 2025. Fierberea socială este mare și în creștere, iar cei care cred că o pot ține sub „control” cu mii de jandarmi și polițiști sunt într-o gravă eroare, în opinia mea.
Vă spun sincer că nu mă mai interesează acum acești indivizi așa-zis judecători, plantați politic în CCR și BEC. Dar mă interesează foarte tare ce consecințe vor suporta lideri politici din România, care guvernează această țară în disprețul respectului elementar față de drepturile democratice ale românilor de a alege și de a fi aleși.
Îmi este o milă nesfârșită de această țară jefuită și de acest popor care încearcă să se ridice, cu ultimele puteri, împotriva dictaturii de tip democratic, ai cărei colți îi vedem rânjiți oribil. Păcat, păcat de sângele vărsat în ’89!