Chindia a început rău seria amicalelor de iarnă. Chiar dacă neplătiți de luni buni, jucătorii lui Marian Vătavu au cedat, totuși, în fața unui adversar care activează două eșaloane mai jos. În timp ce pentru Chindia au evoluat fotbaliști cu prezențe în Superligă, ba chiar și în cupele europene, la Crevedia sunt și jucători cu joburi normale.
Cu toate acestea, băieții de la Chindia merită respectați. Au cel puțin 4 salarii restante, dar nu și-au depus memorii. Chindia este în suferință, e vizibil, însă nu-i vreo noutate. E starea ei de fapt din ultimii doi ani, din returul ultimului sezon de SuperLigă.
Eu nu cred că se va prăbuși, ca Viitorul Tg. Jiu sau CS Mioveni, însă nici nu-i va fi ușor să supraviețuiască financiar. În plan sportiv, ar fi prea mult să retrogradeze, în ciuda ultimelor plecări, dar și a prestației de sâmbătă. Poate că mulți nu știu, însă Voința Crevedia nu-i o echipă oarecare de Liga a 4-a.
Este liderul neînvins (13 victorii și o remiză) al unei competiții puternice, cu aspirații îndreptățite la o promovare în Liga a 3-a. Pentru echipa antrenată de Gusti Voinea a evoluat inclusiv un internațional de tineret (U19) al Republicii Moldova, Alexandru Tabuncic. Nu exagerez dacă spun că primele 10 clasate de la Liga a 4-a, nu s-ar face de râs într-un eșalon superior. Competițiile județene au crescut mult ca valoare, în special liga de elită din Dâmbovița.
Dovadă că Voința Crevedia s-a impus la Târgoviște, în fața Chindiei. Un alt aspect. La amicalul de sâmbătă au fost prezenți cam tot atâția spectatori (aproximativ 200), precum la ultimele jocuri oficiale ale Chindiei pe teren propriu. Cam acestea ar fi concluzii după un amical complex. Chindia are nevoie de ajutor, iar Crevedia este eticheta unui fotbal județean tot mai puternic.